luni, 14 mai 2012

Si lor ce le dam de mancare ?!?

Dupa ce m-am edificat cat de cat in ceea ce priveste nutritia oamenilor, ma gandesc de ceva vreme la un alt subiect : cu ce ne hranim prietenii necuvantatori ?

Cand a aparut in viata mea primul catelus, nu se gaseau in comert hrana uscata (graunte) sau conserve pentru animale. Tin minte ca mama ii gatea un fel de ciorba cu orez, morcovi si carne de pasare sau vita. Ii mai dadeam  branzica de vaci cu galbenus de ou, cubulete de carne de vita, morcovi cruzi. La vremea respectiva, am citit si rascitit carti pe subiectul hranirii catelusilor. Nu mai tin minte exact momentul cand a aparut hrana procesata pentru animale. Stiu ca a facut la un moment dat o alergie si ne-am dus la veterinar si am plecat de acolo cu o punga de "graunte" dietetice. Din acel moment i-am schimbat complet alimentatia  si am trecut catelul pe aceasta hrana uscata, dietetica si care se presupune ca ar fi echilibrata din punct de vedere  nutritional. Am purtat de-a lungul anilor discutii interminabile cu veterinarii si tot nu m-am lamurit concret asupra acestui subiect : este sau nu hrana procesata cea mai adecvata pentru animalele de companie?
Sincera sa fiu, intuitia imi spune ca nu are cum sa fie cea mai buna solutie din punct de vedere al sanatatii lor. Sigur, este mult mai comod sa ii dai animalului niste "boabe". Scapi de grija gatitului, incalzitului, spalatului de vase etc. Dormi "linistit" ca ti-ai facut datoria de a-ti hrani prietenul. Animalutul este si el fericit pentru ca se satura cu aceste "graunte". Medicul veterinar este fericit ca ii respecti indicatiile. Proprietarul pet shop-ului este fericit pentru ca isi vinde marfa. Producatorii sunt fericiti si ei si asa mai departe. 
Si totusi nu pot sa nu ma intreb : nu cumva ne ascundem in spatele unor masti si acest mod de hrana nu reprezinta o solutie, ci chiar poate sa creeze niste probleme?

Hipocrate a spus : "Hrana sa va fie medicament". Mi-am "tratat" catelusul cu aceasta hrana speciala atatia ani, pentru ca avea niste problemute la ficat si in final, cand a sosit vremea 'plecarii' sale, ficatul sau a fost primul organ care s-a inchis.
Deci....poate ca as accepta cu inima deschisa acest mod de hrana, daca mi s-ar garanta niste ani in plus in viata animalului meu si o sanatate (aproape) perfecta pana la sfarsit (sigur, excluzand evenimente nefericite de genul accidentelor). Dar lucrurile nu stau deloc asa cum mi-as dori.
Mai este ceva la care ma tot gandesc :  acest mod de a-ti hrani animalul nu il va omori, dar cred ca ii slabeste sistemul imunitar, il predispune la boli degenerative si mai cred ca da si dependenta. Motanelul meu devine foarte irascibil daca nu ii dau la fiecare doua zile cate o conserva.
Prin urmare, logica si inima imi spun ca cea mai buna solutie ramane acea ciorbica, tocanita pregatite cu drag de noi, 'stapanii' lor si carnita cruda sau branzica de vaci cu galbenus de ou crud.

Mai sunt multe de discutat si pe acest subiect. Eu va doresc voua si animalutelor voastre  HRANATATE !

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu